Ce sa spun? Asa e. Eu chiar ma duc si ma sufoc in baie. E un obicei foarte prost, dar nu e ca si cum o fac intentionat.
Baia e un fel de sanctuar pentru mine. Intru, inchid usa in urma mea, si ma regasesc intr-o oaza plina de tot ce-mi doresc eu. Asta insa abia dupa ce inchid si ochii. Pentru ca e mai greu sa ajungi in anumite locuri fara mijloc de transport, nu?
Oricum, am momente in care sunt foarte trista. Fie e vorba de ce mi sa intampla in relatiile cu persoane apropiate, fie in relatiile cu persoane FOARTE apropiate, fie in relatiile cu tine. Asta e, se mai intampla. Si atunci, apelez la imaginatie. A mea e activa tot timpu, nu stiu de voi, dar ma rog.
Si plec. Departe. Oriunde ma duce inspiratia. Prefer in schimb propria mea minte, e deja plina de ce-mi trbuie: de mine, de tine, de viata noastra impreuna, si dragostea pe care eu am invatat sa o inapoiez cu acceasi intensitate, de noi doi, viata si zambete. Doar de asta avem nevoie acolo.
Te iubesc cred ca e mult spus. Un "te iubesc" pe care inca nu cred ca il meriti.... Pe care oricum il folosesc extrem de rar si in situatiile de urgenta:))
Sa spunem doar ca tin la tine.
Dar tu esti un bou.
Si de acum ma voi purta cu tine ca atare. Fa ce vrei din mine, nu-ti voi apartine niciodata oricum cu adevarat, sufletu-mi ramane mie. Mie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu