Vinovat? Adjudecat!

Hmm...presupun ca e vorba de datile in care sunt de vina. In care gresesc, in care ma impiedic de propiile picioare.

Si atunci?
Si atunci incetez sa alerg.
Incetez sa mai cred in propriile forte, sa mai zambesc, sa ma mai coordonez.

Tot raul spre bine.
Si plang. Aha. Chiar o fac. Dar cum am mai spus, in intimitatea propriei mele fiinte. Ca nimeni sa nu ma vada, ca nimeni sa nu fie ingrijorat. E mai usor asa.

Dureaza putin pana ma leg iar la sireturi. Sunt handicapata o buna perioada de timp, pana vad iar soarele. Si el ma vede pe mine. Cu drag.

Ma ridic greu si tasez pamantul pana il fac nisip. Nisip pur si fin.
Apoi alerg iar si nu-mi pasa de nici una din loviturile primite si sangele varsat.

Am spus ca nu mai scriu tampenii filosofice. Am zis ca nu mai exagerez politic si nu mai scriu proze in rime. Mi-e greu sa ma abtin, dar asta e. SI omul mai greseste. Iar cand omul e chiar Ale, atunci clar va gresi chiar si mai mult decat te astepti.