M-am gandit mult la ce-a zis Madalin azi. Vis a vis de carti si de prima propozitie. Discutiile cu el, in special cele din domeniul literaturii si cultului in genere, sunt intotdeauna o incantare. Si nu e singura persoana cu care imi permit sa dezbat ceva inteligent, ce necesita o anumita ardere de neuroni. Nu, nu. Chiar am alte cateva exemple. Din pacate, nu pot depasi numarul de 10 atunci cand vine vorba de cei de varsta noastra. Si-mi pare rau de treaba asta, da presupun ca eu personal n-am ce-i face. Sigur, totul incepe de la o singura persoana, dar acea entitate trebuie cumva sa-i convoace si pe cei din jurul sau. Iar aici nu stiu cata putere detin sincer. Nu cred ca prea multa.
Oricum, ce-i cert, si in urma zilei de azi am avut de cugetat. Dupa ce am fost torturata la scoala( TORTURATA VA SPUN! ) de indivizii din jurul coltului meu blestemat (apropo, nu ma intereseaza daca citesti sau nu, desi mizez mai mult pe nu, Cristi am nevoie de nenorocitul ala de stick! I want it back! Si nici daca nu mi-ar trebui, nu ma intereseaza. Imi apartine, deci il vreau inapoi. Punct!) Bun, cum ziceam, dupa toate astea, plus alte aiureli insignificante, au urmat discutiile inteligente cu sefu' dragului nostru club de arte vizuale, masa de pranz, joaca cu dragutul de Cookie si respectabilul stat degeaba. Care se practica zilnic intre 2, respectiv 3 si 6, respectiv cat vreau eu.
Dup-aia am realizat din nou ca existenta mea e destul de seaca. Nimic ce se poate rezolva cu o vodka intr-o vineri de scoala.... Nu conteaza oricum. Viata mea e deja hotarata. Voi face o facultate care nu-mi place, voi face o slujba care nu-mi place, si pe care o voi practica intreaga viata, voi ajunge cu cineva care nu-mi place doar pt ca ma poate sustine financiar, voi avea niste copii care nu ma vor placea pentru ca sunt o ciudata si voi ramane cu niste prieteni care nu ma plac si nu ii plac. Dar avem nevoie unii de altii din moment ce suntem asa nijte ratati singuratici. Deci da. Frumos, nu?
In final m-am ales cu concluzia ca nu are rost sa ma zbat SI pe tema asta. Pentru ca n-are rost si atat.Sens, explicatie, logica. Nici una. Asa ca am luat "Maidanul cu dragoste" din biblioteca si mi-am citit inceputul preferat:
"Destinul meu incepe mizer intr-o mahala cu nume rusinos. Inchid ochii si revad decorul, ca un desen in carbune peste care a trecut, apasat, mana unui copil nebunatic"
Vezi? Chiar m-am gandit la asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu